Ajungi adesea la limita răbdării cu cel mic atunci când îşi impune propria voinţă şi nu face ce-i zici, însă poate că nici nu e de dorit să încerci la nesfârşit să-l schimbi, să-l determini să renunţe la încăpăţânarea care te scoate din minţi de cele mai multe ori.
Trebuie să recunoşti că, de multe ori, nimic nu-l poate face pe copilul tău să-şi mănânce legumele sau să se îmbrace mai repede atunci când vă grăbiţi undeva. E încăpăţânat şi cu asta basta! Totuşi încăpăţânarea nu e neapărat un defect, ci poate deveni chiar un avantaj, dacă e să luăm în seamă un studiu recent.
CITEȘTE ȘI: Ilinca Vandici despre depresia postnatală: ”Lucrez cu un terapeut!”
Cei de la TIME au publicat rezultatele unui studiu recent, ce poate fi găsit în întregime pe PsycNET, care îi încurajează pe părinţi să-i lase pe copiii lor să fie încăpăţânaţi şi să nu încerce să schimbe asemenea caracteristică la cei mici. După patru decenii de cercetări, studiul a ajuns la concluzia că copiii încăpăţânaţi sunt cei care vor ajunge adulţi ambiţioşi, pregătiţi să realizeze mai multe în viaţă.
Publicat în Journal of Developmental Psychology, studiul a fost realizat pe 700 de copii de 12 ani, care au fost observaţi până la vârsta de 52 de ani. Adulţii care erau încăpăţânaţi în copilărie au devenit mai ambiţioşi şi au ajuns să câştige un salariu mai bun decât cei care, în copilărie, erau cuminţi şi supuşi.
Unele dintre trăsăturile analizate în cadrul studiului au fost lipsa răbdării, încălcarea regulilor şi sfidarea. Cum spuneam, copiii încăpăţânaţi îşi urmează scopul mai hotărât şi obţin mai multe, la maturitate. Şi asta nu e tot. Dacă descoperi că micuţul tău nu se teme să treacă peste cuvântul tău şi să încalce regulile, aceste lucruri îi pot fi benefice în viitor. Mulţi dintre adulţii care au ajuns bine în viaţă au încălcat regulile primite în copilărie.
CITEȘTE ȘI: Oboseala la copii: Lipsa somnului sau alte probleme mai serioase?
Experţii sunt de părere că poate fi un mare avantaj să ai un copil încăpăţânat. Când sunt atât de insistenţi în a obţine ce vor, acest lucru demonstrează că nimic nu le poate sta în calea îndeplinirii visurilor, că pot face faţă problemelor întâmpinate mai uşor decât cei pasivi şi supuşi. Atunci când nu renunţă orice ar fi, tot ce fac, de fapt, este să găsească soluţii şi răspunsuri mai rapid şi mai eficiente decât copiii pasivi.
Ştiu, este epuizant pentru părinţi să aibă nesfârşite discuţii în contradictoriu cu copiii lor care nu vor să facă ce li se spune şi pace, însă poate este o consolare pentru aceştia să ştie că progeniturile lor vor deveni nişte adulţi cu mult mai multe şanse de reuşită decât ceilalţi.